Versurile complete ale poeziei Dorința de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu, poetul național al României, este cunoscut pentru profunzimea și frumusețea lirică a poeziilor sale. „Dorința” este una dintre cele mai apreciate poezii ale sale, capturând esența romantismului eminescian prin imagini vibrante și emoții sincere. În acest articol, vom explora versurile complete ale poeziei „Dorința”, analizând semnificațiile și temele pe care le abordează, precum și impactul său asupra literaturii române.

Versurile Complete ale Poeziei „Dorința”

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Și în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creștet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.

Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lasă-mi mâna să se joace
În cosițele-ți de aur.

Și privirea ta de faun
Căutând-o voi pândi,
Și mai dulce-ți va fi somnul
Astfel orele vor trece,

Și ale noastre sărutări,
Să le ascundem cu iubire,
Lângă izvorul care tremură pe prund.

Analiza Versurilor

1. Prima Strofă:

 
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Această strofă deschide poezia cu o invitație adresată iubitei, sugerând un refugiu idilic în mijlocul naturii. Codrul și izvorul sunt simboluri ale liniștii și purității, locuri unde iubirea poate fi trăită fără constrângeri. Imaginea „izvorului care tremură pe prund” evocă delicatețea și fragilitatea momentului de iubire.

2. A doua Strofă:

Și în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creștet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

În această strofă, poetul își exprimă dorința de intimitate și apropiere fizică. Gesticulația de a desprinde vălul de pe fața iubitei simbolizează dezvăluirea adevăratelor sentimente și vulnerabilitatea în fața iubirii. Este un moment de apropiere profundă și sinceră între cei doi îndrăgostiți.

3. A treia Strofă:

Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.

A treia strofă accentuează intimitatea și exclusivitatea momentului petrecut împreună. Florile de tei care cad în părul iubitei simbolizează delicatețea și efemeritatea iubirii, dar și frumusețea ei eternă. Această imagine adaugă o notă de sensibilitate și rafinament scenei de iubire.

4. A patra Strofă:

Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lasă-mi mâna să se joace
În cosițele-ți de aur.

În această strofă, poetul continuă să descrie gesturile tandre și apropierea fizică dintre cei doi îndrăgostiți. Jocul mâinii în părul iubitei este o metaforă pentru intimitate și afecțiune, simbolizând legătura profundă dintre ei. Imaginea „cosițele-ți de aur” subliniază frumusețea fizică a iubitei.

5. A cincea Strofă:

Și privirea ta de faun
Căutând-o voi pândi,
Și mai dulce-ți va fi somnul
Astfel orele vor trece,

Strofa a cincea descrie dorința poetului de a observa și de a se bucura de prezența iubitei. „Privirea ta de faun” sugerează o natură jucăușă și seducătoare, adăugând un element de mister și fascinație. Timpul petrecut împreună este descris ca fiind dulce și plin de liniște.

6. A șasea Strofă:

Și ale noastre sărutări,
Să le ascundem cu iubire,
Lângă izvorul care tremură pe prund.

Ultima strofă încheie poezia cu imaginea sărutărilor ascunse și protejate de iubire, lângă izvorul care tremură. Aceasta simbolizează protecția și sacralitatea iubirii lor, subliniind ideea că iubirea adevărată poate fi găsită și trăită în mijlocul naturii, departe de ochii lumii.

Temele Centrale

1. Iubirea Idealizată:

  • Tema iubirii idealizate este omniprezentă în „Dorința”. Poetul își proiectează sentimentele asupra unei iubiri pure și perfecte, trăită într-un cadru natural idilic. Această iubire este caracterizată prin gesturi tandre și momente de intimitate profundă.

2. Natura ca Refugiu:

  • Natura este prezentată ca un loc de refugiu și armonie, unde iubirea poate fi trăită fără constrângeri. Codrul, izvorul și florile de tei creează un cadru idilic și sacru pentru trăirea iubirii. Natura este văzută ca un spațiu protector și purificator.

3. Intimitatea și Conexiunea:

  • Poezia subliniază importanța intimității și a conexiunii autentice între îndrăgostiți. Gesturile tandre și detaliile senzoriale reflectă dorința de apropiere și de contopire a sufletelor. Intimitatea este văzută ca o formă de comunicare profundă și sinceră.

4. Efemeritatea și Frumusețea:

  • Imaginea florilor de tei care cad în părul iubitei sugerează efemeritatea și frumusețea iubirii. Aceasta subliniază ideea că momentele de iubire sunt trecătoare, dar extrem de prețioase. Frumusețea naturii și a iubirii este capturată în detalii delicate și evocatoare.

Stilul și Tehnicile Literare

1. Ritmul și Rima:

  • Poezia are un ritm regulat și o rimă consonantă, contribuind la muzicalitatea textului. Acest ritm melodios reflectă armonia și echilibrul scenei de iubire descrise.

2. Limbajul și Imaginile:

  • Limbajul folosit de Eminescu este bogat în imagini sugestive și metafore. Descrierile detaliate ale naturii și gesturilor tandre creează o atmosferă vizuală puternică, transportând cititorul în lumea idealizată a poetului.

3. Tonul și Atmosfera:

  • Tonul poeziei este unul de liniște și serenitate, reflectând pacea și armonia naturii și a iubirii. Atmosfera creată este una de refugiu și intimitate, un spațiu sacru unde iubirea poate fi trăită pe deplin.

4. Simbolismul:

  • Poezia este bogată în simboluri care adaugă profunzime și complexitate textului. Codrul, izvorul, florile de tei și gesturile tandre sunt toate simboluri care subliniază frumusețea și sacralitatea iubirii trăite în mijlocul naturii.

Concluzie

„Dorința” de Mihai Eminescu este o capodoperă a literaturii române, oferind o explorare profundă a temelor iubirii idealizate, naturii ca refugiu și intimității autentice dintre îndrăgostiți. Prin stilul său liric și bogat în imagini sugestive, Eminescu reușește să creeze o poezie de o frumusețe și profunzime remarcabile. „Dorința” rămâne o operă esențială pentru înțelegerea gândirii poetice a lui Eminescu și pentru aprecierea valorii literaturii române. Această poezie ne invită să reflectăm asupra propriei noastre condiții umane, asupra aspirațiilor și limitărilor noastre și asupra frumuseții și complexității vieții și iubirii.

About the author: Administrator

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *